În viața mea se mișcă totul atât de repede încât uneori pierd șirul zilelor. Acest articol este dedicat lunii mai, pe care simt că nu am apreciat-o destul cât am trăit-o, dar acum uitându-mă în spate a fost superbă.
„Gânduri la sfârșit de lună” vreau să fie o nouă secțiune pe acest blog în care să vă povestesc despre luna mea și experiențele mele.
Cum a fost luna mai
N-a fost nici cea mai bună, nici cea mai rea. În cea mai mare parte m-am simțit parte a unei rutini care deși era bună, nu era destul pentru mine.
Am făcut cât de mult sport am putut și am încercat să fac activități care să-mi liniștească sufletul, care era destul de zbuciumat de complexul meu de inferioritate.
Am început să mă simt mai bine după ce, într-o seară, am făcut o listă cuprinzătoare cu toate insecuritățile mele (în principal legate de aspect) și m-am uitat serios la ele să-mi dau seama dacă sunt chiar atât de importante sau de vizibile pe cât le fac eu să pară. Ce am descoperit? Că majoritatea lucrurilor mi le imaginez sau mi-au fost implantate în creier cât eram mică.
Am discutat mai pe larg subiectul în acest articol în care vorbesc despre acceptarea de sine.
Pentru ce sunt recunoscătoare
Uneori mi-am completat log-ul de gratitudine din bullet journal-ul de mai, alteori am uitat și uneori chiar nu am avut inspirație. Totuși, mă bucur că am notat atâtea lucruri frumoase despre viața mea de zi cu zi.
Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce sunt și ceea ce nu sunt. Pentru micile momente care îmi amintesc că viața e frumoasă și am un scop pe Pământ, pentru picnicurile în natură, o după-amiază petrecută în hamac sau gustul cartofilor noi prăjiți cu usturoi.
Mulțumesc universului că nu trebuie să mă chinui pentru a avea mâncare și un loc unde să locuiesc și că am tot timpul din lume pentru a explora orice pasiune îmi doresc.
De asemenea sunt recunoscătoare pentru persoanele care mă iubesc zi de zi, cu bune și cu rele, chiar dacă sunt puține.
Ce am mai citit
În mai, la recomandarea internetului am început două cărți și ambele îmi plac maxim. Încă nu le-am terminat de citit deoarece prefer să citesc câte un capitol zilnic și să procesez informația, decât să citesc mult și prost.
Ador să-mi subliniez fraze cheie, să gândesc cu adevărat ceea ce citesc și să aplic, pe cât se poate, ceea ce citesc în viața de zi cu zi.
Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Cartea „Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” (sau „The courage to be disliked”) de Ichiro Kishimi și Fumitake Koga este incredibil de ușor de citit, datorită stilului lejer de scris, dar plină de lecții de viață.
Cartea asta m-a ajutat să mă întorc la realitate și să realizez câteva lucruri extrem de dureroase despre mine și traumele mele, așadar cred că o voi mai citi cel puțin o dată pentru a imagazina toată informația
Să-mi spuneți dacă v-ar plăcea să îi dedic un videoclip sau un articol-recenzie aici pe blog.
4 ore - Săptămâna de lucru
Cartea „4 ore – Săptămâna de lucru” (sau, mai cunoscută denumirea în engleză „The 4-hour work week”) de Timothy Ferriss am descoperit-o în timp ce mă documentam pentru a scrie un discurs care să susțină săptămâna de muncă de 4 zile, ca temă pentru un curs de la facultate.
Am fost convinsă că merită citită mulțumită clipului lui Ali Abdaal, unul dintre youtuberii mei favoriți. De fiecare dată când merg la sală, ca să evit pierderea de timp pe social media, îmi pun un videoclip de-al lui cât merg la bandă.
Este extrem de interesantă și vă invit să o citiți dacă simțiți că viața pe care o duce toată lumea, legată de un job de la 9 la 17, nu este pentru voi.
Ce videoclipuri am făcut
Din păcate am făcut un singur videoclip luna aceasta pentru canalul meu de YouTube. Adevărul este că îmi este foarte greu să filmez ceva când mai este cineva cu mine în cameră sau când nu este liniște acasă și nu prea am avut momente singură luna aceasta.
Totuși, de videoclipul pe care l-am făcut sunt extrem de mândră: mi-am eliberat o grămadă de gânduri și am vorbit din inimă pentru toți adolescenții care poate trec printr-o perioadă grea. Am povestit despre experiența mea din adolescență, fricile mele, dar și ce am descoperit cu trecerea anilor.
Pe unde am mai fost
Eu și Robert (prietenul meu) ne-am propus să nu mai cheltuim banii doar pe prostii și să încercăm să vizităm câte ceva cât de des putem.
Așadar am făcut două mini-excursii luna aceasta: una în traseul din Cheile Turenilor și una în Beliș și împrejurimi.
Cheile Turenilor
Dacă treceți prin Cluj sau locuiți aici ar trebui 100% să veniți pe traseul de aici. E super cool, mergi practic prin defileul apei pe niște sfori și trebuie să ai grijă să nu cazi. E ușor pentru că sunt și momente de pauză în care mergi pur și simplu pe traseu montan.
Dacă vă interesează să aflați mai multe despre traseu și peisaj, puteți citi acest articol de pe doinebuni.ro, blog-ul nostru de travel.
Comuna Beliș și împrejurimi
Am decis că vrem neapărat să plecăm undeva o noapte și ne-am gândit că Belișul ar fi perfect pentru a ne relaxa. Am găsit o cazare la un preț bun pe Booking și am plecat.
Totul a fost superb, cazarea era minunată și liniștită, am vizitat Mănăstirea din apropriere, lacul de acumulare și am mai mers vreo 15 km până în comuna Răchițele pentru a vedea faimoasa Cascadă Vălul Miresei.
Și acestei plimbări i-am dedicat un articol pe blogul nostru, dacă vreți să-l citiți.
Evenimentele lunii
Am făcut accident
La întoarcerea spre casă din păcate ni s-a stricat macaroana pentru că am făcut un mic accident, dar care ne-a speriat foarte mult.
Drumul dintre Mărișel și Cluj-Napoca era în reparații și, undeva unde se lucra, se circula doar pe o bandă. Un muncitor ne-a dat semnul verde să trecem și când am ajuns în dreptul unui escavator poc ce să vezi: era să se urce pe noi. Domnul de pe utilaj nu știa că s-a dat verde și a dat cu spatele fix în noi.
A trebuit să pierdem jumătate de zi în așteptarea poliției și toate cele, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine.
Sora mea a terminat liceul
La sfârșitul lunii m-am întors în Piatra-Neamț pentru un eveniment extrem de important: am venit să-mi văd sora absolvind liceul, ce să mai zic că a absolvit și același liceu.
A fost cea mai frumoasă stea și abia aștept să văd ce-i rezervă viața. Sper ca drumul ei să fie frumos și lin de acum și să se poată bucura de experiența facultății așa cum merită. Oricare vor fi alegerile ei, eu voi fi întotdeauna lângă ea să o susțin și să o ajut cum pot mai bine.
Sora mea este și va fi pentru totdeauna cea mai bună prietenă a mea și singura persoană pe care mă pot baza 100% pentru totdeauna, sufletul meu pereche.
În încheiere
@emiliaflorea I don't understand why tho' #theworldneeds #mentalhealth ♬ Flashing Lights - Kanye West
În calitate de persoană care se simte fără nicio valoare în univers dacă nu este ocupată de dimineața până seara cu sute de lucruri, luna mai mi s-a părut per total o gură de aer proaspăt.
Vremea este vizibil mai frumoasă, iar soarele mă ajută să mă simt mult mai bine. Ca de obicei, trebuie să învăț să mă relaxez fără a mă simți vinovată că nu fac altceva. Este perfect atâta timp cât am făcut și o acțiune productivă într-o zi, nu trebuie să fie zeci.
„Mai” stai puțin, dedicat tuturor celor care uită să mai respire și să se bucure de viață așa cum este ea.
Vă las în luna mai cu speranțe mari pentru vara ce va veni și pentru viața care se pregătește să-și deschidă porțile pentru mine.
Something great awaits, I just have to find out what exactly.
