Chiar dacă în conținutul pe care îl creez nu las să se vadă, sunt o persoană care își epuizează bateriile destul de repede.
Articolul din seara aceasta este unul mai…personal, un fel de jurnal de gânduri care să mă ajute să mă descarc.
Am observat că patternul ăsta se repetă de ceva timp, perioade de energie prea multă, foarte productive urmate de zile, săptămâni în care tot ceea ce pot face este să mă trezesc, să mănânc șă exist și să mă culc la loc.
Cu siguranță nu este normal sau bine să se întâmple așa, mi-ar plăcea să fiu „eu cea bună” mereu, însă nu este sănătos nici să fiu consumată de vină atunci când nu mă pot pune să fac nimic.
Cum a început
Această perioadă mai „nefavorabilă” a început acum aproximativ o săptămână când de nicăieri, pe la ora 8 seara m-a luat gripa: mă simțeam perfect și deodată am făcut febră 39 și tremuram de nu mai știam ce e cu mine. Desigur, din cauza faptului că nu m-am simțit prea bine a trebuit să-mi ies din rutina de sport și de YouTube și uite așa am ajuns o săptămână mai târziu încă încercând să-mi revin.
Chiar dacă simptomele mi-au părăsit de mult corpul și nu mai am decât de suflat nasul, în corpul meu s-a instalat o oboseală de nedescris. Dorm câte 10 ore pe noapte și mă trezesc tot la fel de obosită, ies în oraș…obosesc, mă uit la un serial…mă simt istovită de oboseală și nu înțeleg de ce.
Uneori aș vrea să fug foarte departe
Nu vreau să par plângăcioasă, dar uneori mă întreb dacă este ceva fundamental greșit cu mine, poate o boală ascunsă sau chiar creierul meu care îmi joacă feste.
Pentru mine este extrem de important să fiu activă, să simt că fac ceva important cu fiecare zi și atunci când simt că bat pasul pe loc mă pierd, devin distantă și abătută fără să-mi dau seama.
În plus mai este și faptul că am venit acasă, la Piatra, unde rutina pe care o am la Cluj nu doar că este aproape imposibilă, ci nici nu este respectată…cum ar putea fi. Nu există nimic mai prostesc decât să încerci să le explici unor oameni de la țară cum, spre exemplu, mersul la sală: (1) nu se compară cu treburile casnice sau din grădină și (2) te ajută să-ți elimini cortizolul din corp și să te simți mai bine psihic.
Totuși am avut perioade foarte productive și când am stat acasă, deci nu acesta este motivul oboselii mele.
Sunt meteosensibilă?
Cu siguranță venirea primăverii și schimbările bruște ale temperaturii zilnice joacă un rol important: când sunt 20 de grade când -1, iar corpul meu se obișnuiește greu.
Considerând aspectul meu „exotic” (funny word, dar nu știu cum să o spun mai elocvent) mi se pare că nu am fost construită pentru a trăi într-un loc rece și sunt convinsă că dacă m-aș muta într-o țară caldă 99% dintre problemele mele s-ar rezolva.
Oare ai cum să te simți rău la 35 de grade? Probabil că voi afla (și voi deodată) atunci când mă voi muta în Bali. Am auzit că se trăiește foarte bine acolo cu bani relativ puțini și mi-aș dori să mă mut în zonă măcar ca experiment pentru câteva luni…dar astea sunt planuri de viitor.
Oricum, de un lucru sunt sigură, ziua mea începe de o mie de ori mai bine atunci când pe geam văd soare și nu nori și cum ultima săptămână a fost cam mohorâtă e de înțeles și starea mea.
Eu sunt de vină
În final, eu sunt singura de învinovățit pentru starea mea. Am nevoie de un singur gând prost pentru a-l urma, ceea ce aduce și mai multe gânduri negative și tot așa.
Încă aștept ziua în care voi fi pregătită să nu mai fiu atât de rea cu mine însămi și să mă iubesc la fel de mult cum îmi place să-i iubesc pe alții pentru că și eu, la fel ca ei, merit fericire.
De ce oare suntem atât de aspri în a ne judeca pe noi înșine și părțile noastre proaste când am ierta într-o clipită ceva similar făcut de un prieten sau un iubit.
Acestea au fost doar câteva gânduri care îmi acaparează starea în seara aceasta, sunt sigură că mai mulți oameni s-au simțit la fel măcar o dată în viață, dar în România încă e Taboo oricum să vorbești de mental health.
Ce să zic, aveți grijă de voi, eu îmi voi reveni curând.
